1.Ratăcind cu ochii-n lacrimii,
Cu trupul trudind în vale
Eu mă închin,Stăpane,
In faţa lucrări Tale.

2.In cale-mi apar piedici
Şi-n negru se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre Tine cad:
Părinte, luminează-mi calea!

3.In pieptul plin de doruri,
Eu simt ispita cum sapă
Cum vrea să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.

4.Din campiile lor mă rupe
Şi cu gandul Tău intelept,
In veci spre cei lasati in urmă
Tu, Doamne, văzul meu indrepţi.

5.Dezleagă-mi mintiile mele
Şi leagă fericiri pururi,
Sădeşte-n bratul meu, în pumnuri
Tăria iubiri şi-a fericiri.

6.Dă-mi vocea şi lumina
Şi izvorul firii indrăgite,
Dă-i raza soarelui de vară
Ploapei mele obosite.

7.Alungă-mi durerile mele,
Pe veci strigarea o frange,
Şi frangerea altor inimi
Învată-mă pe mine-a plange.

8.Nu dorul meu de-a pururi ură
Ursitei nastere si rele,
Ci jalea lumii,Părinte,
Sa plangă cu lacrimile mele.

9.In suflet seamă-mi o furtună
Să o simt cum se zbate,
Cum toată durerea se revarsă
Pe strunjele înfiorate.

10.Şi cum sub cerul Lui albastru
In smalţ de fulgere aprinse,
Incheagă-şi sangele ce-a curs
Cantări patimi cea dure…

Amin....